Tuesday, February 28, 2012

Compasiunea lui Isus

"Cînd a ieşit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s'a făcut milă de ea, şi a vindecat pe cei bolnavi." (Matei 14:14)


Deseori citind despre lucrările lui Isus, nu putem să nu observăm reacţia şi simţămintele Sale faţă de cei din jurul Său.  Dacă nu ne-ar fi comunicat autorii Evangheliilor şi ceea ce Isus simţea, nu L-am fi înţeles pe deplin, şi ne-am fi creat o imagine a noastră proprie despre Fiinţa Sa. Dar tocmai aceste stări lăuntrice ale lui Isus ne apropie de El şi mai mult ca să-L înţelegem, să-L cunoaştem şi să fim tot mai asemenea Lui. Mila sau compasiunea era una din stările lui Isus faţă de cei necăjiţi şi apăsaţi fie de boli, fie de duhuri rele. El nu a rămas indiferent la starea fizică sau interioară a bolnavilor. Pe lîngă misiunea Sa de a da salvare veşnică omenirii Fiul lui Dumnezeu a a dat şi vindecare trupului. Îl vedem nu numai iertînd păcatele oamenilor ci şi vindecînd, pentru ca bucuria lor să fie deplină. 


Este nevoie să ne întrebăm pe noi înşine astăzi: Suntem noi pline de compasiune faţă de oamenii din jurul nostru? Dorim si noi să-i ajutăm atunci cînd sunt bolnavi, în nevoie sau lipsă? Recent am înţeles mai adînc acest subiect fiind preocupată de salvarea oamenilor. Este nevoie nu numai să vestim apropiaţilor noştri planul de salvare a lui Dumnezeu, ci să fim plini de o milă ca a lui Isus pentru a le aduce în viaţa lor vindecare şi eliberare.  Această milă sau compasiune ţi-o poate da Dumnezeu dacă n-o ai. Trebuie doar să o doreşti. Atunci cînd dorinţa ta este îndreptată spre Dumnezeu, El îţi dă tot ce ai nevoie. Căutînd să te umpli de El vei vedea pe Isus lucrănd prin tine, iubind prin tine şi simţind prin tine. 


Dumnezeule Tată, Îţi mulţumesc că ai trimis în lume pe Singurul Tău Fiu ca să am iertarea de păcate şi vindecare. Îţi mulţumesc pentru mila Ta care Ţi-o arăţi faţă de toţi cei apăsaţi şi necăjiţi. Doresc tot mai mult şi mai mult să fiu asemenea Ţie, Isuse. Doresc să fiu plină de compasiunea şi dragostea Ta faţă de cei din jurul meu pentru ca Tu să fii văzut prin mine. Ajută-mă în această dorinţă, Te rog. Amin        

Saturday, February 18, 2012

Psalmul 4

    1(Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe instrumente cu coarde. Un psalm al lui David.) Răspunde-mi, cînd strig, Dumnezeul neprihănirii mele: scoate-mă la loc larg, cînd sînt la strîmtoare! Ai milă, de mine, ascultă-mi rugăciunea!
    2Fiii oamenilor, pînă cînd va fi batjocorită slava mea? Pînă cînd veţi iubi deşertăciunea, şi veţi umbla după minciuni? (Oprire.)
    3Să ştiţi că Domnul Şi -a ales un om pe care -l iubeşte: Domnul aude cînd strig către El.
    4Cutremuraţi-vă, şi nu păcătuiţi! Spuneţi lucrul acesta în inimile voastre cînd staţi în pat: apoi tăceţi.
    5Aduceţi jertfe neprihănite, şi încredeţi-vă în Domnul.
    6Mulţi zic: ,,Cine ne va arăta fericirea?`` Eu însă zic: ,,Fă să răsară peste noi lumina Feţei Tale, Doamne!``
    7Tu-mi dai mai multă bucurie în inima mea, decît au ei cînd li se înmulţeşte rodul grîului şi al vinului.
     8Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea.



Monday, May 10, 2010

Psalmul 37

(Un psalm al lui David.)

Nu te mînia pe cei răi, şi nu te uita cu jind la ceice fac răul;

căci sînt cosiţi iute ca iarba, şi se vestejesc ca verdeaţa.

خncrede-te în Domnul, şi fă binele; locuieşte în ţară, şi umblă în credincioşie.

Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.

خncredinţează-ţi soarta în mîna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra,

El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina, şi dreptul tău ca soarele la amează.

Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El.

Nu te mînia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui,

pe omul, care îşi vede împlinirea planurilor lui rele.

Lasă mînia, părăseşte iuţimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău.

Fiindcă cei răi vor fi nimiciţi, iar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpîni ţara.

خncă puţină vreme, şi cel rău nu va mai fi; te vei uita la locul unde era, şi nu va mai fi.

Cei blînzi moştenesc ţara, şi au belşug de pace.

Cel rău face la planuri împotriva celui neprihănit, şi scrîşneşte din dinţi împotriva lui.

Domnul rîde de cel rău, căci vede că -i vine şi lui ziua.

Cei răi trag sabia şi îşi încordează arcul, ca să doboare pe cel nenorocit şi sărac,

ca să junghie pe cei cu inima neprihănită.

Dar sabia lor intră în însăş inima lor, şi li se sfărîmă arcurile.

Mai mult face puţinul celui neprihănit, decît belşugul multor răi.

Căci braţele celui rău vor fi zdrobite, dar Domnul sprijineşte pe cei neprihăniţi.

Domnul cunoaşte zilele oamenilor cinstiţi; şi moştenirea lor ţine pe vecie.

Ei nu rămîn de ruşine în ziua nenorocirii, ci au de ajuns în zilele de foamete.

Dar cei răi pier, şi vrăjmaşii Domnului sînt ca cele mai frumoase păşune: pier, pier ca fumul.

Cel rău ia cu împrumut, şi nu dă înapoi; dar cel neprihănit este milos, şi dă.

Căci cei binecuvîntaţi de Domnul stăpînesc ţara, dar cei blestemaţi de El sînt nimiciţi.

Domnul întăreşte paşii omului, cînd خi place calea lui;

dacă se întîmplă să cadă, nu este doborît de tot, căci Domnul îl apucă de mînă.

Am fost tînăr, şi am îmbătrînit, dar n'am văzut pe cel neprihănit părăsit,

nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pînea.

Ci el totdeauna este milos, şi dă cu împrumut; şi urmaşii lui sînt binecuvîntaţi.

Depărtează-te de rău, fă binele, şi vei dăinui pe vecie.

Căci Domnul iubeşte dreptatea, şi nu părăseşte pe credincioşii Lui.

Totdeauna ei sînt supt paza Lui, dar sămînţa celor răi este nimicită.

Cei neprihăniţi vor stăpîni ţara, şi vor locui în ea pe vecie.

Gura celui neprihănit vesteşte înţelepciunea, şi limba lui trîmbiţează dreptatea.

Legea Dumnezeului său este în inima lui; şi nu i se clatină paşii.

Cel rău pîndeşte pe cel neprihănit, şi caută să -l omoare.

Dar Domnul nu -l lasă în mînile lui, şi nu -l osîndeşte cînd vine la judecată.

Nădăjduieşte în Domnul, păzeşte calea Lui, şi El te va înălţa

ca să stăpîneşti ţara: vei vedea pe cei răi nimiciţi.

Am văzut pe cel rău în toată puterea lui; se întindea ca un copac verde.

Dar cînd am trecut a doua oară, nu mai era acolo; l-am căutat, dar nu l-am mai putut găsi.

Uită-te bine la cel fără prihană, şi priveşte pe cel fără vicleşug;

căci omul de pace are parte de moştenitori.

Dar cei răzvrătiţi sînt nimiciţi cu toţii, sămînţa celor răi este prăpădită.

Scăparea celor neprihăniţi vine dela Domnul; El este ocrotitorul lor la vremea necazului.

Domnul îi ajută şi -i izbăveşte; îi izbăveşte de cei răi şi -i scapă, pentrucă se încred în El.

Sunday, April 4, 2010

HRISTOS A ÎNVIAT!

De Alexe Mateevici

Se aşternuse piatra pe proaspătul mormânt
Şi noaptea coborâse, acoperind cetatea.
Se liniştise neamul vânzării. Pe pământ
Era o taină mare... minune-apropiată.

Au stat tăcuţi de pază cei doi ostaşi străjeri
Ne-atinşi de măreţia adâncurilor firii,
Nepresimţind venirea minunii celei mari
Ce-avea să schimbe faţa şi rostul omenirii.

Şi iată miezul nopţii, de stele-mpodobit:
Un tunet lung s' aude, pământu-n el vueşte.
Adânci puteri îl mişcă, izbindu-l. Sguduit
Mormântul se deschide: scriptura se împlineşte.

Lumini lucesc la gura mormântului deschis,
Întunecimea piere o clipa-n toată firea...
Hristos învie!... Paznici, să fie vouă vis,
Lumina vă orbeşte, v'a înlemnit uimirea!

Lumină din lumină cerescului cuprins
Luceşte-acum pe chipu-i. Îl'nalţă biruinţa.
Şi, lepădând pământul, îi lasă foc nestins
Pe calea mântuirii: nădejdea şi credinţa.

Cu moartea Sa, pe cruce murind nevinovat,
Ne-a dat El nouă pilda a marei jertfi de Sine,
Cu moartea Sa pe moarte călcând a înviat
Spre învierea vieţii în faptele de bine.

Cântaţi cu bucurie acelui Ce-a scăpat
Pe om si omenirea de moarte sufletească.
E Paştele! Viaţa! Hristos a înviat!
Iubire între oameni şi pace să domnească.

Saturday, March 27, 2010

Psalmul 3

Psalmul 3

(Un psalm al lui David, făcut cu prilejul fugii lui dinaintea fiului său Absalom)

Doamne, ce mulţi sînt vrăjmaşii mei! Ce mulţime se scoală împotriva mea!

Cît de mulţi zic despre mine: ,,Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu!`` -

Dar, Tu, Domane, Tu eşti scutul meu, Tu eşti slava mea, şi Tu îmi înalţi capul!

Eu strig cu glasul meu către Domnul, şi El îmi răspunde din muntele Lui cel sfînt.

Mă culc, adorm, şi mă deştept iarăş, căci Domnul este sprijinul meu.

Nu mă tem de zecile de mii de popoare, cari mă împresoară de toate părţile.

Scoală-Te, Doamne! Scapă-mă, Dumnezeule! Căci Tu baţi peste obraz pe toţi vrăjmaşii mei, şi zdrobeşti dinţii celor răi.

La Domnul este scăparea: binecuvîntarea Ta să fie peste poporul Tău.

Astăzi cuvântul lui Dumnezeu îmi spune:

să mă încred în Domnul, chiar dacă o lume întreagă ar zice

că nu mai este scăpare pentru mine la Dumnezeu

El mă este un scut pentru mine în orice circumstanţe

El îmi înalţă capul, mă face plină de încredere în El şi

Îmi dă biruinţa

Dumnezeu îmi răspunde atunci când strig către El

Mă culc şi mă deştept în siguranţă căci Dumnezeu care mă sprijineşte

Să nu mă tem de cei ce doresc să-mi facă răul căci,

La Domnul este scăparea şi,

El dă binecuvântarea

Sunday, March 21, 2010

NICI O ZI NU TRECE FĂRĂ GRIJA LUI DUMNEZEU

În anul când ne-am căsătorit, împreună cu soţul meu, Dorel, am trecut printr-o perioadă de criză financiară. Deşi îndată după nunta noastră râmâsesem cu ceva bani pe care îi primisem ca şi cadou de nuntă, totuşi nu trecuse mult timp că îi cheltuiserăm pe nevoile noastre de trai. Salariul meu îmi ajungea sa platesc transportul pâna la serviciu şi înapoi şi pe prânzul care îl luam acolo, pe când salariul lui Dorel ne ajungea tocmai sa plătim chiria şi nimic mai mult. Părinţii noştri ne mai ajutau şi ei cu ceva produse şi acesta era un avantaj mare pentru noi. Dar venise o zi când Dumnezeu ne-a pus la încercare. În dimineaţa aceea de Sâmbătă am văzut că toate alimentele noastre se terminase, nemaivorbind de bani! Nu puteam sa cumpărăm măcar o pâine pentru ziua respectivă. Probabil pentru unii este greu de crezut, însă aşa a fost. Dis-de-dimineaţă am inceput să caut şi să scotorocesc prin dulapurile de la bucătărie cu speranţa că voi găsi ceva pentru a pregăti o mâncare pentru acea zi. Dar în zadar. Nu am găsit NIMIC. Dulapurile erau goale, doar vasele de bucătărie se aflau acolo. Frigiderul şi el era gol. Incredibil! Totuşi, împreună cu soţul meu nu am spus nimănui despre lipsurile şi nevoile noastre. Pe lângă aceasta, Dorel fusese rugat în acea zi să viziteze un misionar într-o localitate la vreo 25 km de Chişinău pentru a ajuta la o lucrare din biserica respectivă. Eu încercam să rămân calmă şi liniştită în situaţia ceea de criză. Ştiam că Dumnezeu va purta de grijă. Însă îndată ce Dorel mi-a comunicat că trebuie să plece pentru toată ziua, eu mi-am pierdut un pic liniştea. De fapt, de când devenisem creştină am ştiut că Dumnezeu mă ajută întotdeauna în orice situaţie grea. Au mai fost momente de testare a credinţei mele şi întotdeauna, prin credinţă, Dumnezeu mi-a venit în ajutor. Dar acum iată că El ne-a pus la una din primele încercări din căsnicia noastră. Ei, ce s-a întâmplat cu credinţa mea? Slabise? Probabil. Pe lângă faptul că rămăsesem fără alimente, nu puteam să mai admit şi plecarea lui Dorel pentru toată ziua, când nu era nici ce să mâncăm. Cu toate încercările de a-l opri, totuşi el a plecat. Dorel era calm şi avea credinţă că Dumnezeu nu va îngădui să treacă o zi fără să se îngrijească de nevoile noastre. Domnul nu ar fi permis nici o zi din viaţa noastră în care să ducem lipsă sau foame. După cum spune autorul inspirat de Duhul Sfânt la Psalmul 127:2 ”Preaiubiţilor Lui El le dă pâinea ca în somn,” am încercat să rămânem cu aceste promisiuni şi să ne încredem că nu va trece acea zi fără grija lui Dumnezeu. Într-adevăr, nici nu se sfârşise ziua, că Dumnezeu s-a îngrijit de noi într-un mod minunat şi miraculos. Când am ieşit să-i deschid uşa soţului, el avea mâinile încărcate cu pungi pline de produse alimentare! Nu-mi venea să cred ceea ce vedeam.


Dumnezeu ne binecuvântase cu tot felul de produse alimentare care ne-au ajuns pentru mult timp. Nimeni nu ştia de criza care o avusesem. Noi nu spusesem nimănui. Dar Dumnezeu ştia de ce aveam nevoie. El a pus pe inima acelui misionar să ne dea alimente de care aveam nevoie. In acea seară mi-a părut rău de necredinţa mea şi mi-am cerut iertare de la Dumnezeu. Atunci I-am dat laudă şi şi I-am mulţumit că nu a lăsat să treacă o zi din viaţa noastră fără ca El să se îngrijească de noi. Psalmul 37:25 b) spune:

”n-am văzut pe cel neprihănit părăsit,

nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea.”

Dumnezeu cunoaşte toate nevoile noastre şi ne răspunde la momentul potrivit. Să ne încredem, dar, în El!

Dumnezeule Tată, Îţi mulţumesc pentru dragostea Ta de Părinte. Îţi mulţumesc pentru grija Ta atât de mare pentru copiii Tăi. Îţi mulţumesc că eşti un Tată adevărat şi real pentru mine. Nu este nimeni ca Tine, Doamne şi toată gloria şi lauda este pentru Tine! Amin.