Psalmul 37

(Un psalm al lui David.)

Nu te mînia pe cei răi, şi nu te uita cu jind la ceice fac răul;

căci sînt cosiţi iute ca iarba, şi se vestejesc ca verdeaţa.

خncrede-te în Domnul, şi fă binele; locuieşte în ţară, şi umblă în credincioşie.

Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.

خncredinţează-ţi soarta în mîna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra,

El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina, şi dreptul tău ca soarele la amează.

Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El.

Nu te mînia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui,

pe omul, care îşi vede împlinirea planurilor lui rele.

Lasă mînia, părăseşte iuţimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău.

Fiindcă cei răi vor fi nimiciţi, iar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpîni ţara.

خncă puţină vreme, şi cel rău nu va mai fi; te vei uita la locul unde era, şi nu va mai fi.

Cei blînzi moştenesc ţara, şi au belşug de pace.

Cel rău face la planuri împotriva celui neprihănit, şi scrîşneşte din dinţi împotriva lui.

Domnul rîde de cel rău, căci vede că -i vine şi lui ziua.

Cei răi trag sabia şi îşi încordează arcul, ca să doboare pe cel nenorocit şi sărac,

ca să junghie pe cei cu inima neprihănită.

Dar sabia lor intră în însăş inima lor, şi li se sfărîmă arcurile.

Mai mult face puţinul celui neprihănit, decît belşugul multor răi.

Căci braţele celui rău vor fi zdrobite, dar Domnul sprijineşte pe cei neprihăniţi.

Domnul cunoaşte zilele oamenilor cinstiţi; şi moştenirea lor ţine pe vecie.

Ei nu rămîn de ruşine în ziua nenorocirii, ci au de ajuns în zilele de foamete.

Dar cei răi pier, şi vrăjmaşii Domnului sînt ca cele mai frumoase păşune: pier, pier ca fumul.

Cel rău ia cu împrumut, şi nu dă înapoi; dar cel neprihănit este milos, şi dă.

Căci cei binecuvîntaţi de Domnul stăpînesc ţara, dar cei blestemaţi de El sînt nimiciţi.

Domnul întăreşte paşii omului, cînd خi place calea lui;

dacă se întîmplă să cadă, nu este doborît de tot, căci Domnul îl apucă de mînă.

Am fost tînăr, şi am îmbătrînit, dar n'am văzut pe cel neprihănit părăsit,

nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pînea.

Ci el totdeauna este milos, şi dă cu împrumut; şi urmaşii lui sînt binecuvîntaţi.

Depărtează-te de rău, fă binele, şi vei dăinui pe vecie.

Căci Domnul iubeşte dreptatea, şi nu părăseşte pe credincioşii Lui.

Totdeauna ei sînt supt paza Lui, dar sămînţa celor răi este nimicită.

Cei neprihăniţi vor stăpîni ţara, şi vor locui în ea pe vecie.

Gura celui neprihănit vesteşte înţelepciunea, şi limba lui trîmbiţează dreptatea.

Legea Dumnezeului său este în inima lui; şi nu i se clatină paşii.

Cel rău pîndeşte pe cel neprihănit, şi caută să -l omoare.

Dar Domnul nu -l lasă în mînile lui, şi nu -l osîndeşte cînd vine la judecată.

Nădăjduieşte în Domnul, păzeşte calea Lui, şi El te va înălţa

ca să stăpîneşti ţara: vei vedea pe cei răi nimiciţi.

Am văzut pe cel rău în toată puterea lui; se întindea ca un copac verde.

Dar cînd am trecut a doua oară, nu mai era acolo; l-am căutat, dar nu l-am mai putut găsi.

Uită-te bine la cel fără prihană, şi priveşte pe cel fără vicleşug;

căci omul de pace are parte de moştenitori.

Dar cei răzvrătiţi sînt nimiciţi cu toţii, sămînţa celor răi este prăpădită.

Scăparea celor neprihăniţi vine dela Domnul; El este ocrotitorul lor la vremea necazului.

Domnul îi ajută şi -i izbăveşte; îi izbăveşte de cei răi şi -i scapă, pentrucă se încred în El.

HRISTOS A ÎNVIAT!

De Alexe Mateevici

Se aşternuse piatra pe proaspătul mormânt
Şi noaptea coborâse, acoperind cetatea.
Se liniştise neamul vânzării. Pe pământ
Era o taină mare... minune-apropiată.

Au stat tăcuţi de pază cei doi ostaşi străjeri
Ne-atinşi de măreţia adâncurilor firii,
Nepresimţind venirea minunii celei mari
Ce-avea să schimbe faţa şi rostul omenirii.

Şi iată miezul nopţii, de stele-mpodobit:
Un tunet lung s' aude, pământu-n el vueşte.
Adânci puteri îl mişcă, izbindu-l. Sguduit
Mormântul se deschide: scriptura se împlineşte.

Lumini lucesc la gura mormântului deschis,
Întunecimea piere o clipa-n toată firea...
Hristos învie!... Paznici, să fie vouă vis,
Lumina vă orbeşte, v'a înlemnit uimirea!

Lumină din lumină cerescului cuprins
Luceşte-acum pe chipu-i. Îl'nalţă biruinţa.
Şi, lepădând pământul, îi lasă foc nestins
Pe calea mântuirii: nădejdea şi credinţa.

Cu moartea Sa, pe cruce murind nevinovat,
Ne-a dat El nouă pilda a marei jertfi de Sine,
Cu moartea Sa pe moarte călcând a înviat
Spre învierea vieţii în faptele de bine.

Cântaţi cu bucurie acelui Ce-a scăpat
Pe om si omenirea de moarte sufletească.
E Paştele! Viaţa! Hristos a înviat!
Iubire între oameni şi pace să domnească.

Psalmul 3

Psalmul 3

(Un psalm al lui David, făcut cu prilejul fugii lui dinaintea fiului său Absalom)

Doamne, ce mulţi sînt vrăjmaşii mei! Ce mulţime se scoală împotriva mea!

Cît de mulţi zic despre mine: ,,Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu!`` -

Dar, Tu, Domane, Tu eşti scutul meu, Tu eşti slava mea, şi Tu îmi înalţi capul!

Eu strig cu glasul meu către Domnul, şi El îmi răspunde din muntele Lui cel sfînt.

Mă culc, adorm, şi mă deştept iarăş, căci Domnul este sprijinul meu.

Nu mă tem de zecile de mii de popoare, cari mă împresoară de toate părţile.

Scoală-Te, Doamne! Scapă-mă, Dumnezeule! Căci Tu baţi peste obraz pe toţi vrăjmaşii mei, şi zdrobeşti dinţii celor răi.

La Domnul este scăparea: binecuvîntarea Ta să fie peste poporul Tău.

Astăzi cuvântul lui Dumnezeu îmi spune:

să mă încred în Domnul, chiar dacă o lume întreagă ar zice

că nu mai este scăpare pentru mine la Dumnezeu

El mă este un scut pentru mine în orice circumstanţe

El îmi înalţă capul, mă face plină de încredere în El şi

Îmi dă biruinţa

Dumnezeu îmi răspunde atunci când strig către El

Mă culc şi mă deştept în siguranţă căci Dumnezeu care mă sprijineşte

Să nu mă tem de cei ce doresc să-mi facă răul căci,

La Domnul este scăparea şi,

El dă binecuvântarea

NICI O ZI NU TRECE FĂRĂ GRIJA LUI DUMNEZEU

În anul când ne-am căsătorit, împreună cu soţul meu, Dorel, am trecut printr-o perioadă de criză financiară. Deşi îndată după nunta noastră râmâsesem cu ceva bani pe care îi primisem ca şi cadou de nuntă, totuşi nu trecuse mult timp că îi cheltuiserăm pe nevoile noastre de trai. Salariul meu îmi ajungea sa platesc transportul pâna la serviciu şi înapoi şi pe prânzul care îl luam acolo, pe când salariul lui Dorel ne ajungea tocmai sa plătim chiria şi nimic mai mult. Părinţii noştri ne mai ajutau şi ei cu ceva produse şi acesta era un avantaj mare pentru noi. Dar venise o zi când Dumnezeu ne-a pus la încercare. În dimineaţa aceea de Sâmbătă am văzut că toate alimentele noastre se terminase, nemaivorbind de bani! Nu puteam sa cumpărăm măcar o pâine pentru ziua respectivă. Probabil pentru unii este greu de crezut, însă aşa a fost. Dis-de-dimineaţă am inceput să caut şi să scotorocesc prin dulapurile de la bucătărie cu speranţa că voi găsi ceva pentru a pregăti o mâncare pentru acea zi. Dar în zadar. Nu am găsit NIMIC. Dulapurile erau goale, doar vasele de bucătărie se aflau acolo. Frigiderul şi el era gol. Incredibil! Totuşi, împreună cu soţul meu nu am spus nimănui despre lipsurile şi nevoile noastre. Pe lângă aceasta, Dorel fusese rugat în acea zi să viziteze un misionar într-o localitate la vreo 25 km de Chişinău pentru a ajuta la o lucrare din biserica respectivă. Eu încercam să rămân calmă şi liniştită în situaţia ceea de criză. Ştiam că Dumnezeu va purta de grijă. Însă îndată ce Dorel mi-a comunicat că trebuie să plece pentru toată ziua, eu mi-am pierdut un pic liniştea. De fapt, de când devenisem creştină am ştiut că Dumnezeu mă ajută întotdeauna în orice situaţie grea. Au mai fost momente de testare a credinţei mele şi întotdeauna, prin credinţă, Dumnezeu mi-a venit în ajutor. Dar acum iată că El ne-a pus la una din primele încercări din căsnicia noastră. Ei, ce s-a întâmplat cu credinţa mea? Slabise? Probabil. Pe lângă faptul că rămăsesem fără alimente, nu puteam să mai admit şi plecarea lui Dorel pentru toată ziua, când nu era nici ce să mâncăm. Cu toate încercările de a-l opri, totuşi el a plecat. Dorel era calm şi avea credinţă că Dumnezeu nu va îngădui să treacă o zi fără să se îngrijească de nevoile noastre. Domnul nu ar fi permis nici o zi din viaţa noastră în care să ducem lipsă sau foame. După cum spune autorul inspirat de Duhul Sfânt la Psalmul 127:2 ”Preaiubiţilor Lui El le dă pâinea ca în somn,” am încercat să rămânem cu aceste promisiuni şi să ne încredem că nu va trece acea zi fără grija lui Dumnezeu. Într-adevăr, nici nu se sfârşise ziua, că Dumnezeu s-a îngrijit de noi într-un mod minunat şi miraculos. Când am ieşit să-i deschid uşa soţului, el avea mâinile încărcate cu pungi pline de produse alimentare! Nu-mi venea să cred ceea ce vedeam.

Dumnezeu ne binecuvântase cu tot felul de produse alimentare care ne-au ajuns pentru mult timp. Nimeni nu ştia de criza care o avusesem. Noi nu spusesem nimănui. Dar Dumnezeu ştia de ce aveam nevoie. El a pus pe inima acelui misionar să ne dea alimente de care aveam nevoie. In acea seară mi-a părut rău de necredinţa mea şi mi-am cerut iertare de la Dumnezeu. Atunci I-am dat laudă şi şi I-am mulţumit că nu a lăsat să treacă o zi din viaţa noastră fără ca El să se îngrijească de noi. Psalmul 37:25 b) spune:

”n-am văzut pe cel neprihănit părăsit,

nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea.”

Dumnezeu cunoaşte toate nevoile noastre şi ne răspunde la momentul potrivit. Să ne încredem, dar, în El!

Dumnezeule Tată, Îţi mulţumesc pentru dragostea Ta de Părinte. Îţi mulţumesc pentru grija Ta atât de mare pentru copiii Tăi. Îţi mulţumesc că eşti un Tată adevărat şi real pentru mine. Nu este nimeni ca Tine, Doamne şi toată gloria şi lauda este pentru Tine! Amin.

Psalmul 2

Pentruce se întărîtă neamurile,

şi pentruce cugetă popoarele lucruri deşerte?

Împăraţii pămîntului se răscoală,

şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului

şi împotriva Unsului Său, zicînd:

,,Să le rupem legăturile şi să scăpăm de lanţurile lor!`` -

Celce şade în ceruri rîde, Domnul Îşi bate joc de ei.

Apoi, în mînia Lui, le vorbeşte,

şi -i îngrozeşte cu urgia Sa, zicînd:

,,Totuş, Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion,

muntele Meu cel sfînt.``

,,Eu voi vesti hotărîrea Lui,`` -zice Unsul-

,,Domnul Mi -a zis: ,Tu eşti Fiul Meu!

Astăzi Te-am născut.

Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire,

şi marginile pămîntului în stăpînire!

Tu le vei zdrobi cu un toiag de fer,

şi le vei sfărîma ca pe vasul unui olar.`

Acum dar, împăraţi, purtaţi-vă cu înţelepciune!

Luaţi învăţătură, judecătorii pămîntului!

Slujiţi Domnului cu frică, şi bucuraţi-vă, tremurînd.

Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mînie, şi să nu pieriţi pe calea voastră,

căci mînia Lui este gata să se aprindă!

Ferice de toţi cîţi se încred în El!

Iertare

Copilul nostru de 3 ani şi 4 luni, David, are în el, ca şi ceilalţi copii, tresăturile lui Adam - egoism, împotrivire, neastâmpărare şi multe altele. Toţi am fost aşa şi toţi copiii moştenesc această fire a lui Adam. Însă Dumnezeu ne-a arătat o cale de a scăpa de sub stăpânirea firei şi a fi liberi în Cristos. Noi, ca şi maturi, care am ajuns la cunoştinţa adevărului, am înţeles că a fi liber cu adevărat în Cristos şi a avea o cale liberă la Dumnezeu, este nevoie să ne pocăim, să ne schimbăm viaţa prin naşterea din nou care o dă Duhul Sfânt, şi să facem fapte vrednice de pocăinţa noastră. Copilul meu a înţeles la fel, că dacă vrea să aibă o relaţie bună cu mine şi cu tatăl său are nevoie mai întâi să-şi ceară iertare pentru răul făcut sau comportamentul său neadecvat. El a înţeles că dacă vrea să se joace cu unul din părinţii săi, să primească un lucru dorit, sau să fie mângâiat, trebuie mai întâi să-şi ceară iertare. Pentru mine ca părinte, este atât de important acest lucru şi sunt foarte fericită când băiatul meu vine la mine să-l iert. Îmi imaginez că la fel este şi cu Dumnezeu. El aşteaptă să venim la El să ne cerem iertare pentru răul care îl facem, pentru acţiunile noastre negândite sau vorbele nepotrivite. După ce şi-a cerut iertare, David, se bucură iarăşi de joacă şi de orice activitate. Iar în jur domină pace şi bucurie. El este liber cu părinţii săi şi se simte iubit prin aceasta. A fi cu adevărat liber, însemnă a aduce înaintea lui Isus resentimentele, gândurile şi atitudinile tale negative şi a-ţi cere iertare pentru păcatul tău. Atunci simţi şi vezi cât de mult Dumnezeu Tatăl te iubeşte!

Psalmul 1

Psalmul 1

Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi,

nu se opreşte pe calea celor păcătoşi,

şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori!

Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului,

şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!

El este ca un pom sădit lîngă un izvor de apă,

care îşi dă rodul la vremea lui,

şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfîrşit.

Nu tot aşa este cu cei răi:

ci ei sînt ca pleava, pe care o spulberă vîntul.

Deaceea cei rău nu pot ţinea capul sus în judecăţii,

nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi.

Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi,

dar calea păcătoşilor duce la pieire.

Am hotărât că dacă nu am ce scrie atunci să public câte un psalm sau un verset biblic care să ne lase meditând în rugăciune la cele citite din Sfânta Scriptură. Deoarece Psalmii au un loc foarte important în viaţa mea şi cred că şi în viaţa fiecăruia, astăzi am adus la pauza noastră de cafea Psalmul 1.

Să-l savurăm şi să ne delectăm cu el!

Supunere fără condiţii

Unul din cele mai disputabile subiecte în familie este supunerea, care desigur ar merge după dragoste. Astăzi nu vreau să abordez acest subiect în detalii ci mai degrabă vreau să-l pun pe masa discuţiilor şi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu împreună cu Duhul Sfânt să ne vorbească. Mai întâi, aşi vrea să menţionez că pe parcursul anilor de căsătorie, care de altfel au trecut de aniversarea de zece ani, m-am confruntat şi mai continui să mă confrunt cu acest act de supunere faţă de soţul meu cel drag. Nu este o luptă ci mai degrabă un proces de învăţare şi aplicare pentru mine. Nu este nici uşor să te supui, însă nu e ceva imposibil, am înţeles. Poate că cineva ar zice, pentru ce să te mai supui? Nu au femeile, oare, aceleaşi drepturi ca şi bărbaţii? Eu înţeleg şi aceste femei. Dar ajungi totuşi odată să doreşti să fii o femeie adevărată, reală, şi originală. Şi dacă te-ai examina mai adânc în sufletul tău, ai vedea că întreaga ta fiinţă are nevoie să primească dragoste din partea soţului iar tu la rândul tău să dăruieşti supunere totatlă, respect şi înţelegere faţă de el. Oricât nu am realiza noi în această viaţă ca şi femei, Dumnezeu ne-a creat pentru a fi iubite şi a dărui la rândul nostru supunere celui mai minunat bărbat din viaţa noastră. Eu cred că fiecare din noi s-a confruntat sau se confruntă cu acest proces de supunere. Însă când ajungem să recunoaştem că el este vital pentru menţinerea căsătoriei noastre şi începem să-l practicăm zi cu zi, atunci am reuşit ceva, am împlinit Cuvântul care zice: "Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului;" (Efeseni 5:22). Uneori eu, fiind nu sub inspiraţia Duhului Sfânt, îmi ziceam: "Nu vreau să mă supun şi să accept propunerea lui!" Ok, asta a fost. Însă recent am ajuns să meditez în urma unei dispute, că dacă eu nu mă supun soţului, atunci nu mă supun lui Dumnezeu! Aşa este. Biblia îmi spune, sau dacă vreţi, îmi porunceşte să fiu supusă soţului meu ca Domnului. Este un îndemn atât de convingător. Dacă te gândeşti la Isus că El este capul fiecărui soţ atunci nu este greu să te supui soţului care Dumnezeu ţi l-a dăruit. Atunci când Îl iubeşti pe Isus, doreşti să faci voia Lui. Dar fac o paranteză şi să închei aici: Dumnezeu m-a binecuvântat cu un soţ minunat şi iubitor. Pentru mine el este cel mai minunat, cel mai înţelept, şi cel mai scump soţ. Şi fiindcă Isus este Domnul meu şi doresc foarte mult să ascult de El, voi alege să fiu supusă soţului meu fără condiţii, în ascultare şi cu profund respect.